Mulți copii își doresc un prieten necuvântător acasă, fie că este vorba despre un hămster mic, un cobai drăgălaș, un câine fidel sau o pisică afectuoasă. De regulă, copiii și animalele dezvoltă o relație frumoasă, care poate influența foarte pozitiv dezvoltarea copilului, formarea responsabilității și întărirea empatiei. Totuși, un animal nu este o jucărie; are nevoie de îngrijire constantă, timp, energie și de anumite cunoștințe. Prin urmare, este important ca părinții să aleagă un animal potrivit și să-l învețe pe copil cum să aibă grijă de el corect.
Poate că deja îi vedeți entuziasmul, un entuziasm frumos, dar care, de unul singur, nu este suficient pentru a-l transforma într-un adevărat mic îngrijitor de animale. Pentru o relație pozitivă pe termen lung și o atitudine conștiincioasă față de îngrijirea animalului de companie, este esențială ghidarea din partea părinților încă de la început. Este bine ca, înainte de a aduce animalul în casă, părinții să le explice pe îndelete copiilor ce presupune îngrijirea, care vor fi responsabilitățile, dar și câtă bucurie poate aduce un animal.
Ce animal este cea mai bună alegere pentru familia voastră?
Primul pas important este să decideți ce animal va intra în familie. La alegere trebuie luate în calcul vârsta copilului, abilitățile lui, stilul de viață al familiei, timpul disponibil și spațiul. E firesc ca un copil mic, care abia începe să descopere lumea, să nu poată avea grijă de un animal mai mare, cum ar fi un câine. Familiile iau adesea în considerare micii mamiferi, precum hămsterii, cobaii sau peștișorii, mai ales pentru copiii mai mici.
Rozătoarele, peștii sau perușii sunt, de regulă, puțin pretențioși, iar îngrijirea lor poate fi gestionată și de copiii mai mici cu sprijinul părinților. Totodată, aceste animale reprezintă un prim pas excelent pentru a înțelege regularitatea în îngrijire, hrănirea și nevoile animalelor. În schimb, pentru animalele mai mari, precum câinii, pisicile sau chiar caii, îngrijirea va necesita o implicare mult mai mare a adulților.
Un alt aspect important este evaluarea costurilor financiare asociate animalului. Copilului trebuie să i se explice că un animal viu înseamnă și cheltuieli constante, precum hrană, îngrijire veterinară, accesorii necesare și eventuale nevoi speciale (vaccinări, deparazitări, intervenții).
Nu în ultimul rând, trebuie luată în calcul și durata de viață, cât va trăi animalul. Este bine să vorbiți deschis cu copilul despre angajamentul pe care îl presupune aducerea unui animal în casă. De la bun început, e util să cultivăm ideea că vorbim despre o ființă vie, care va face parte din familie ani la rând, nu luni. Prin acest tip de abordare dezvoltăm la copii simțul responsabilității, empatia și respectul față de natură și celelalte ființe vii.
Pregătirea pentru sosirea animalului
Înainte ca animalul să ajungă definitiv în familie, este bine să stabiliți când îl veți lua. Apoi explicați-le clar copiilor ce sarcini de îngrijire le vor reveni.
Pentru mulți părinți s-a dovedit utilă crearea unui plan sau calendar clar, în care activitățile sunt notate și verificate. La început, un astfel de calendar poate fi un ajutor de nădejde nu doar pentru copil, ci și pentru părinte, care poate urmări îndeplinirea responsabilităților și îl poate recompensa pe copil fie cu laude, fie cu mici stimulente.
Contează și pregătirea casei pentru venirea animalului: un loc confortabil și sigur, hrană de calitate sau un culcuș, eventual o jucărie pe care să o aibă la dispoziție imediat ce ajunge acasă. Implicând copilul în pregătiri și în cumpărarea celor necesare, se creează încă de la început o legătură mai puternică și un sentiment mai accentuat al responsabilității.
Părinții ar trebui să sublinieze încă din primele momente că animalul este o ființă vie. Respectul față de animale se transmite cel mai bine prin exemplul personal al părinților, prin îngrijire, respect și blândețe. Înainte de a aduce animalul acasă, discutați cu copilul și despre necesitatea respectării anumitor limite – de pildă, că animalul are nevoie de timp pentru odihnă sau hrană, momente în care nu ar trebui deranjat.
Îngrijirea zilnică și menținerea interesului copilului pe termen lung
Una dintre cele mai mari provocări ale îngrijirii pe termen lung este scăderea treptată a interesului copilului. Pentru a preveni acest lucru, e important ca îngrijirea să fie atractivă, variată – și mai ales constantă. Funcționează bine activitățile făcute împreună (plimbatul câinelui sau hrănirea cobaiului) și lauda pentru munca bine făcută.
O altă variantă este implicarea copilului în diverse concursuri sau evenimente cu animalul – de pildă expoziții sau competiții comunitare mai mici. Și vizitele la veterinar se pot transforma într-o experiență educativă pozitivă. Copilul va înțelege cât de importantă este îngrijirea periodică, cum să recunoască posibile probleme și cum să fie un stăpân responsabil.
A avea un animal în familie este minunat în multe privințe, însă decizia trebuie bine cântărită, iar copilul pregătit pentru toate. Asigurați-vă că cel mic își dorește cu adevărat animalul, vrea să aibă grijă de el și că nu este doar un moft.