Plictiseala la copii le dă bătăi de cap aproape tuturor părinților. Copilul se plimbă prin casă, nu știe ce să facă, se plânge că se plictisește sau își încearcă răbdarea părinților cu tot felul de pozne. Plictiseala de lungă durată sau frecventă poate afecta negativ dezvoltarea copilului, starea de spirit și relațiile din familie. Pe de altă parte, e important să ne amintim că plictiseala ocazională nu îi face rău copilului, dimpotrivă, poate stimula imaginația și creativitatea.
De ce apare și de ce trebuie abordată?
Ce înseamnă, de fapt, când un copil spune că se plictisește? Plictiseala este o stare specifică de dezinteres, pierdere a motivației și disconfort general cauzată de lipsa unei stimulări adecvate. Copiii sunt deosebit de sensibili la această stare. Asta se datorează nevoii lor firești, foarte mari, de activități, stimuli noi și interacțiune intensă cu mediul.
Cea mai frecventă cauză a plictiselii este rutina. Mai ales atunci când copilul petrece timp în același mediu (acasă, grădiniță, școală), cu aceiași stimuli, jucării sau activități, repetate la nesfârșit. Plictiseala apare și în situațiile în care copilul este suprasolicitat de prea multe activități dirijate sau de un program excesiv de organizat. Paradoxal, apare frustrarea cauzată de lipsa activităților alese în mod autonom.
Cum prevenim plictiseala?
Mai întâi, merită respectată regula echilibrului între timpul organizat și cel liber. Pe lângă un program clar și activități planificate, copilul ar trebui să aibă suficient spațiu pentru joc liber, experimentare și încercări spontane.
Este util, de asemenea, să asigurăm schimbări regulate de mediu, de pildă prin plimbări în natură, excursii în împrejurimi sau măcar schimbarea spațiului în care își petrece timpul. Astfel, copilul primește stimuli noi, importanți, care previn senzația de rutină și monotonie.
Este important să vorbim deschis cu copiii despre plictiseală. Să-i învățăm să privească această stare ca pe un semnal firesc care spune: „am nevoie de stimuli, am nevoie de o schimbare.” Să-l învățăm pe copil să-și gestioneze activ propriile trăiri și să participe la găsirea activităților. Un ajutor grozav îl reprezintă și jucăriile de calitate, care îl dezvoltă natural, îl captivează și, în același timp, au grijă de dezvoltarea lui fizică și mentală. Jucăriile Montessori, seturile creative sau jocurile de societate sunt instrumente ideale de prevenție
Ce să faceți când copilul începe să se plictisească?
Dacă faceți parte dintre părinții pe care îi sperie propoziția: „Mă plictisesc îngrozitor!”, nu sunteți singuri. Cum reacționăm corect? În primul rând, evitați o soluție rapidă, automată: de pildă să-i puneți în mână telefonul sau tableta, să porniți televizorul ori să dați un ordin rapid de tipul „atunci fă ceva!”. Copilul are nevoie să-i reamintiți că plictiseala este o stare perfect firească, pe care o trăiesc uneori toți, inclusiv adulții. Astfel îl liniștiți și, totodată, îl ghidați să învețe să-și înțeleagă emoțiile.
Primul pas important este, așadar, să răspundeți empatic: „Aha, te înțeleg. Văd că nimic nu te mai atrage. Ce crezi, de ce e așa acum?” Dacă simte că vă pasă cu adevărat, copilul se va deschide mai ușor și va începe să vorbească despre ce simte. Ascultarea activă este esențială – copilul trebuie să simtă că problemele lui nu le sunt indiferente părinților. Această strategie simplă duce adesea la faptul că cel mic găsește singur idei pentru a rezolva situația sau măcar se liniștește.
Al doilea pas este să-l ajutați cu sugestii concrete, fără a-i impune o singură activitate. Nu îi oferiți un lung șir de sarcini despre ce trebuie să facă, ci propuneți pe scurt câteva variante:
- „Ce ți-ar plăcea acum?”
- „Îți vine în minte ceva ce ar merita măcar încercat?”
- „Uite, hai să inventăm împreună ceva grozav. Avem idei amândoi, să vedem cine vine cu cea mai bună.”
- „Este ceva ce plănuiești de mult, dar dintr-un motiv sau altul n-ai încercat până acum?”
- „Putem încerca să construim un fort din pături, să scoatem jocurile de societate, sau ai prefera mai degrabă să confecționăm ceva? Ce crezi, ce ar fi cel mai potrivit?”
Nu uitați că alegerea finală a activității îi revine copilului. Astfel îi oferiți sentimentul că deține controlul și, în același timp, îl îndrumați spre autonomie.
În concluzie, când copilul vostru simte plictiseală, nu vă descurajați. Amintiți-vă că o reacție potrivită la „mă plictisesc” poate fi o ocazie de timp petrecut împreună. Dacă învățați să reacționați constructiv, empatic și calm, îl ajutați pe copil nu doar să depășească pe moment situația, ci îl învățați totodată abilități valoroase de autonomie și de gestionare eficientă a stărilor emoționale.