A sosit momentul potrivit să îmi las copilul singur?
Luați în considerare vârsta, gradul de autonomie și capacitatea de a reacționa la diverse situații. Factori la fel de importanți sunt și condițiile din gospodărie, mediul înconjurător și particularitățile stilului de educație ale fiecărei familii.
Potrivit legii, părinții sau tutorii legali au întotdeauna responsabilitatea deplină pentru siguranța și sănătatea copiilor lor. Pe lângă lege, un rol major îl are și pregătirea psihologică a copilului. Unii copii se descurcă cu singurătatea mai bine decât alții.
Este însă bine să aveți încredere în copil și să îl învățați să fie autonom. Prea mult control și supraveghere constantă pot duce și la efecte negative, precum autonomie redusă, sfială în luarea deciziilor sau lipsă de încredere în sine. Un demers echilibrat contribuie la dezvoltarea sănătoasă a copilului și la pregătirea lui de a gestiona diverse situații.
A lăsa un copil mai mic de 6–7 ani fără supraveghere reprezintă un risc foarte mare. De la 8–10 ani, copilul poate fi lăsat singur acasă pe perioade scurte, dar doar dacă a stăpânit în siguranță regulile de bază și situațiile de criză, dacă sunt pregătite datele de contact ale părinților și dacă este instruit clar ce are de făcut în diferite cazuri. Este util, de pildă, să vă înțelegeți cu vecinii că copilul este singur acasă, pentru a-l putea supraveghea la nevoie.
Dacă în absența părinților se produce un accident sau o pagubă materială, părintele poate fi sancționat pentru supraveghere insuficientă. Țineți întotdeauna cont de abilitățile specifice și maturitatea psihologică ale copilului dumneavoastră.
Vârsta copilului este un factor esențial în decizia privind perioada fără supraveghere. În general, se recomandă următoarele:
- 6–8 ani: Copilul poate fi fără supraveghere cel mult câteva minute
- 9–12 ani: Copilul poate fi deja mai autonom, face față la 1–2 ore singur acasă. Este însă necesară pregătirea prealabilă și verificarea repetată.
- 13–15 ani: De obicei, copilul poate rămâne singur câteva ore sau chiar mai mult.
- 15 ani și peste: Majoritatea adolescenților se descurcă bine să stea singuri.
Nu subestimați însă maturitatea personală a copilului – fiecare copil este o individualitate, iar vârsta este doar un reper orientativ.
Nu doar vârsta decide dacă un copil poate rămâne singur acasă. Observați pregătirea emoțională – are copilul nevoie în mod constant de contact? Cum reacționează la situații neobișnuite?
Sunt importante abilitățile practice: Copilul trebuie să știe să folosească telefonul, să poată apela numărul de urgență, să cunoască regulile casei (să nu deschidă nimănui, manipularea electrocasnicelor etc.). Dacă ezită la aceste abilități, mai așteptați.
Un indicator pozitiv al pregătirii este reacția calmă a copilului la perioade scurte de singurătate, fără anxietate sau nesiguranță. Copilul ar trebui să vă anunțe proactiv și să știe cum să se comporte în situații critice.
Decizia de a lăsa copilul fără supraveghere trebuie să fie întotdeauna chibzuită, graduală și cu acordul copilului. Amintiți-vă de principiul construirii autonomiei și încrederii pas cu pas.